ANCA-SIMINA MARTIN, STEFAN BAGHIU
WRITING THE LIFE OF SERVANTS IN EARLY ROMANIAN FEMINIST NOVELS
DOI: 10.33993/drl.2023.10.103.125
Affiliation: Faculty of Letters and Arts, Lucian Blaga University of Sibiu.
Contact details:Lucian Blaga University, 10 Victoriei Str., 550024 Sibiu, Romania.
Email: anca.martin@ulbsibiu.ro
Affiliation: Faculty of Letters and Arts, Lucian Blaga University of Sibiu.
Contact details: Lucian Blaga University, 10 Victoriei Str., 550024 Sibiu, Romania.
Email: stefan.baghiu@ulbsibiu.ro
WRITING THE LIFE OF SERVANTS IN EARLY ROMANIAN FEMINIST NOVELS
(Abstract)
Despite their potential to read as social documents on women’s condition at the turn of the century, novels written by women writers in the late nineteenth century and early twentieth century are, if not systematically overlooked, then severely understudied, at least in semiperipheral cultures, which by default have a young literary history. In this article, we explore two non-canon works, Patimi [Passions] (1903) and În luptă [In Combat] (1906–8), by Sofia Nădejde and Elena Bacaloglu respectively with a view to understanding whether they constitute glimpses into their authors’ lives and the extent to which the ideological convictions of the writers influenced how they portray the plight of female servants, who, as women and domestic workers, have a double subordinate role. In the case of both novels, there is (circumstantial) evidence to suspect that shards of the authors’ autobiographies and convictions made their way into their works, and by looking further into how Nădejde and Bacaloglu tackle the condition of women servants in Patimi and În luptă, a similar phenomenon can be observed: notwithstanding their political ethos – Nădejde espoused socialist views until her literary career started, when her views shifted toward a more conservative stance, whereas Bacaloglu contributed to the emergence of the first fascist organizations in Romania –, the two most prominent women writers of the late nineteenth century and early twentieth century instrumentalized the female servant characters to give voice to the plight of their upper-class mistresses. This, in turn, bears testimony to the fact that their works operate as artefacts of women’s condition at the turn of the century, and when corroborated with the authors’ autobiographies, they show that the first attempts at feminist literature in Romania did not put forward a progressive perspective on the social mobility of workingwomen.
Keywords: Elena Bacaloglu, feminist literature, Romanian novel, servants, Sofia Nădejde.
SCRIEREA VIEȚII SERVITOARELOR ÎN ROMANUL FEMINIST ROMÂNESC DE LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XX-LEA
(Rezumat)
În ciuda potențialului lor de a fi citite ca documente sociale despre condiția femeii, romanele scrise de scriitoare la sfârșitul secolului al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea sunt, dacă nu sistematic trecute cu vederea, foarte puțin studiate, cel puțin în culturile semiperiferice care, implicit, au o istorie literară tânără. În acest articol, analizăm două texte literare necanonice, Patimi (1903) de Sofia Nădejde și În luptă (1906-1908) de Elena Bacaloglu, cu scopul de a înțelege dacă romanele valorifică sau nu anumite aspecte din viața autoarelor, respectiv în ce măsură convingerile ideologice ale scriitoarelor au influențat modurile în care este reprezentată condiția dificilă a servitoarelor, care, în calitate de femei și de lucrătoare casnice, se află în situația unei duble subordonări. În cazul ambelor romane, există dovezi (circumstanțiale) care ne fac să bănuim că frânturi din autobiografiile și convingerile autoarelor au pătruns în operele lor, iar, dacă analizăm mai atent modul în care Nădejde și Bacaloglu abordează condiția femeilor servitoare în Patimi și În luptă, se poate observa un fenomen similar: în pofida etosului lor politic – Nădejde a îmbrățișat viziuni socialiste până la începutul carierei sale literare, când opiniile sale au evoluat spre o poziție mai conservatoare, în timp ce Bacaloglu a contribuit la apariția primelor organizații fasciste din România –, cele două scriitoare de seamă de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea au instrumentat imaginea servitoarei pentru a da glas situației dificile a femeilor din clasa superioară. Acest aspect atestă că ambele romane propun artefacte ale condiției femeii de la începutul secolului. Coroborate cu autobiografiile autoarelor, cele două romane arată că primele încercări de literatură feministă din România nu au prezentat o perspectivă progresistă asupra mobilității sociale a femeilor muncitoare.
Cuvinte-cheie: Elena Bacaloglu, literatură feministă, roman românesc, servitoare, Sofia Nădejde.